Dictionar

cartel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere.
2. coaliție politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acțiuni și scopuri comune.
 

cartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartella)

1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc.
2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic.
3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă.
 

cartela 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (cartel)

1. tr., refl. (despre întreprinderi, partide politice) a (se) reuni într-un cartel.
 

cartela 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (cartelă)

1. tr. a supune desfacerea și consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor (1).
 

carter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. carter)

1. înveliș metalic etanș, ca suport sau protecție pentru anumite părți în mișcare ale unui motor.
 

carter 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. quarter)

1. unitate de volum anglo-americană, de 290,942 l.
 

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
Hornbooks
Ilustrații din „Istoria abecedarului” de Andrew W. Tuer, din 1896

1. suport vizual (carte, afiș etc.) care prezintă toate simbolurile unui alfabet, enumerate aproape întotdeauna în ordinea alfabetului.
2. carte elementară pentru a-i învăța pe copii literele alfabetului; carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
3. (prin ext.) carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu.
4. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
5. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
 

album

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc.
4. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc.
 

analfabet, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. analphabète)

1. neștiutor de carte.
2. (fig.) ignorant, incult; incompetent.
 

analfabetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.