cartier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quartier)

1. parte a unui oraș, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unități militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porțiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porțiune a unei vergi, între bază și capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.

aronda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arrondir)

1. a comasa, a reuni terenuri, unități agricole.
2. a repartiza cartiere sau populația unui cartier la un anumit centru.

bidonvil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidonville)

1. cartier de locuințe mizere, improvizate din deșeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuiește populația săracă a unei metropole.

cite

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cité)

1. oraș (vechi), mai ales când vrem să-i evidențiem importanța.
2. parte dintr-un oraș având o fizionomie proprie, o anumită unitate; cartier.

favelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. favela)

1. cartier de cocioabe în America Latină.

foburg

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. faubourg)

1. cartier situat în trecut în afara zidurilor sau dincolo de porțile unui oraș; suburbie.

ghetou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. ghetto)

1. cartier al unui oraș în care erau forțați să trăiască evreii din unele țări.
2. cartier al unui oraș unde era (este) obligat să trăiască un grup al populației de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a discriminării.