Dictionar

carton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carton)

1. hârtie groasă și puțin flexibilă.
2. tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei.
3. schiță, studiu pregătitor la un tablou.
4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul.
 

cartona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartonner)

1. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/).
 

cartonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartonnage)

1. cartonare.
2. atelier unde se fac obiecte de carton.
3. obiect de carton.
 

cartonieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cartonnière)

1. cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartotecă.
 

biblioraft

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliorhapte)

1. mapă de carton, clasor pentru păstrarea corespondenței, a actelor etc.
 

big

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biga)

1. linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton.
 

blister

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. blister)

1. carcasă de plastic transparent, lipsită de carton, în care se ambalează unele mărfuri.
 

bristol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bristol)

1. carton alb, lucios, de calitate foarte bună, din care se fac copertele cărților și cărțile de vizită.
 

butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecționate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru și cinematografie.
 

calandru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calandre)

1. mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material.
2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie.