Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carton)
1. hârtie groasă şi puţin flexibilă.
2. tăviţă de mucava; (p. ext.) conţinutul ei.
3. schiţă, studiu pregătitor la un tablou.
4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartonner)
1. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartonnage)
1. cartonare.
2. atelier unde se fac obiecte de carton.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cartonnière)
1. cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartotecă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliorhapte)
1. mapă de carton, clasor pentru păstrarea corespondenţei, a actelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biga)
1. linie de îndoire executată prin presare pe suprafaţa unui carton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. blister)
1. carcasă de plastic transparent, lipsită de carton, în care se ambalează unele mărfuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bristol)
1. carton alb, lucios, de calitate foarte bună, din care se fac copertele cărţilor şi cărţile de vizită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. butaforiia)
1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecţionate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru şi cinematografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calandre)
1. maşină cu mai mulţi cilindri metalici rotitori, prin care trece şi este presat un material.
2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matriţelor de stereotipie.