Dictionar

Cartuş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouche)

1. tub metalic sau de carton care conţine încărcătura de exploziv şi proiectilul unei arme de foc.

2. piesă de hârtie care conţine un exploziv.

3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).

4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează la o mască de gaze.

5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuşi.

6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de ţigări sau sticle de băutură.


Cartuşerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartoucherie)

1. secţie într-un arsenal unde se fabrică şi se depozitează cartuşele.


Cartuşieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouchière)

1. cutie de piele etc. la centură, în care se ţin cartuşe.

2. bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartuşele de vânătoare.


Arma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme.

2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat.

3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.

4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.

5. a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi.


Bujie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bougie)

1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă.

2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuş, în care se încorporează substanţa activă.

3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie.


Capsa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (capsă)

1. a prinde cu o capsă (3).

2. a aplica o capsă (4) unui cartuş.


Cartuşerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartoucherie)

1. secţie într-un arsenal unde se fabrică şi se depozitează cartuşele.


Cartuşieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouchière)

1. cutie de piele etc. la centură, în care se ţin cartuşe.

2. bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartuşele de vânătoare.


Ejector

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éjecteur)

1. dispozitiv pentru evacuarea unui fluid dintr-un rezervor prin efectul de aspirație și de antrenare a fluidului de către un alt fluid în mișcare.

2. dispozitiv la armele de vânătoare basculante care aruncă din țeavă cartușul percutat.

3. dispozitiv la casete pentru scoaterea casetei.