casa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. casser)

1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.
2. (rar) a sparge.
3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.).
4. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul.

casă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții.
5. a face ~a = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.

cașa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kascha)

1. stofă din lână cu tușeu moale, vopsită în culori deschise.

buretele de casă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Serpula lacrymans
2. FR mérule; mérule domestique; mérule pleureuse
3. EN dry rot fungus; house fungus; tear fungus
4. DE Hausschwamm; Tränender Hausschwamm; Echter Hausschwamm
5. RU нaстоящнй домовый rриб; домовaя rубкa; серпулa плaьущaя
6. HU könnyező házigomba

carcasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcasse)

1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument.
2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal.
3. porțiune dintr-un animal jupuit și eviscerat, scheletul cu mușchi, destinat consumului public.

casă-laborator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din casă + laborator)

1. casă în care se fac lucrări practice, care servește drept laborator.

casabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cassable)

1. care se poate sparge; casant.
2. (despre o hotărâre judecătorească) care poate fi anulat în urma unui recurs.
3. (anton.) incasabil.

cașalot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachalot)

1. cetaceu din țările calde, asemănător cu balena, cu un cap foarte mare și dinți pe falca inferioară.

casant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cassant)

1. care se sparge sau se sfărâmă ușor; casabil, fragil.
2. (fig.; despre modul de a vorbi al cuiva) tăios.
3. care posedă un caracter ferm, categoric; hotărât.
4. (anton.) incasant.

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.

alia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.