cașectic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cachectique)

1. I. care este atins de cașexie sau care dă semne de cașexie; (înv.) cachectic.
2. II. persoană atinsă de cașexie.

cașerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. cacher)

1. lipirea unui strat de hârtie, a unui celuloid etc. pe un carton pentru a-i da aspect mai frumos; cașerat.

cașerat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cacher)

1. lipire pe un carton a unei hârtii de calitate superioară, a unei coli de celuloid etc. pentru a-i da un aspect mai frumos; cașerare.

casernă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caserne)

1. clădire destinată cazării trupelor.
2. mulțimea soldaților adăpostiți într-o astfel de clădire.
3. (fam.) clădire mare, neplăcută; unitate în care domnește o disciplină severă.
4. (sinon.) cazarmă.

caserolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casserole)

1. capsulă de porțelan cu coadă pentru topirea în laborator a substanțelor vâscoase și puțin volatile.
2. vas de bucătărie cu coadă și fund plat.
3. recipient din material plastic, pentru alimente.
4. carenajul unei elice.

cașet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachet)

1. carnet în care se înseamnă fiecare lecție pe care o ține un profesor.
2. plată făcută după numărul de lecții predate.
3. (filat.) plic ștampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.

aluminit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminite)

1. porțelan foarte refractar, pe bază de alumină, din care se fabrică farfurii și caserole.

amfitrion, -oană

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. amphitryon)

1. stăpân al unei case; gazdă.
2. persoană la care sau pe cheltuiala căreia se ia masa.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

ardezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ardesia)

1. rocă argiloasă tare, cu structura foioasă, de culoare neagră-cenușie, pentru tăblițele de scris și pentru acoperirea caselor.

arhiduce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archiduc, lat. archidux)

1. titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei.