Dictionar

 

casetat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (casetă + -at)

1. (arhit., constr.) compartimentat în casete (4).
 

casetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (casetă + /magneto/fon)

1. aparat pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul benzilor magnetice introduse în casete; magnetofon cu casete.
 

casetotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cassettothèque)

1. colecție organizată de casete audio sau videocasete.
2. (prin ext.) locul de depozitare (mobila) care conține această colecție.
 

dublucasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. double cassete /recorder/)

1. casetofon cu două casete, permițând copierea unei casete pe alta, fără a mai fi nevoie de un alt aparat.