Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cassiere)
1. persoană care efectuează operaţii de casă(2) într-o întreprindere sau instituţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (casier + -ie)
1. serviciu, birou unde se efectuează operaţii de casă (2).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (casier + -iţă)
1. femeie care care are în sarcina sa casa de marcat, la un comerciant sau într-o administrație, într-o unitate publică et cetera; casieră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cassa, germ. Kasse)
1. dulap, ladă de oţel în care se ţin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghişeu unde se fac încasările şi plăţile într-o întreprindere, instituţie etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituţii.
5. a face ~a = a face bilanţul încasărilor şi plăţilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenţă rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor şi plăţilor; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (casier + -iţă)
1. femeie care care are în sarcina sa casa de marcat, la un comerciant sau într-o administrație, într-o unitate publică et cetera; casieră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monétaire)
2. sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat.
3. s. n. inventar al banilor sortaţi după valoare, întocmit de un casier la predarea casei.