Parte de vorbire: adj. (învechit și rar)
Origine: (casnic + -esc)
1. care aparține căsniciei; care se referă la căsnicie; care provine din căsnicie; conjugal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faïence, it. faenza)
1. ceramică poroasă, smălţuită, care imită porţelanul şi din care se fac obiecte casnice, de laborator etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. podium, germ. Podium)
1. platformă înălțată față de arena unui teatru, a unui circ roman.
2. treaptă, platformă îngustă și scundă la casele romane, pe care se așezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc.
3. estradă amenajată într-o sală de conferințe, de spectacole etc. sau în aer liber.
4. mică instalație mobilă, în trepte, pe care stau sportivii învingători în timpul cât li se înmânează premiile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prunelle)
1. stofă de lână, neagră, cu fir foarte strâns, din care se făceau articole casnice extrem de trainice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. serviteur, lat. servitor)
1. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thermotechnique)
1. ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (servitor + -easă)
1. persoană aflată în serviciul unui stăpân (pentru a presta munci casnice) și răsplătită în bani sau în natură; servitoare.