Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. castigliano, fr. castillian)
2. (s.f.) limbă romanică vorbită în Spania; limba spaniolă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. castigliano, fr. castillian)
1. (lingv.) limba oficială a Spaniei și a multor țări din America; limba spaniolă.
2. (lingv.) dialectul romanic vorbit în Evul Mediu în Regatul Castiliei, din care provine spaniola actuală.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. hispanophone)
1. (vorbitor) de limbă spaniolă.
2. (persoană) care vorbește spaniolă (castiliană).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fr andalou)
1. I. referitor la Andaluzia sau la andaluzi.
2. originar din Andaluzia, specific Andaluziei.
3. dialect ~ = dialect vorbit în Andaluzia, variantă de castiliană.
4. II. persoană care face parte din populația de bază a Andaluziei.