castrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (castra)

1. acțiunea de a castra; castrație.
2. îndepărtare a staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice.
3. (med.) extirpare în tratamentul paliativ, în scop antalgic, în anumite forme de neoplasm.

încastrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. încastra)

1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.
2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.
3. (var.) incastrare.

bisturnaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bistournage)

1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur și berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.

castrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. castration, lat. castratio)

1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.
2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.
3. (psihanaliză) anxietate (sau complex) de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.
4. (biol.) ~ parazitară = modificări produse de un parazit animal sau vegetal pentru a bloca aparatul reproducător al gazdei sale.
5. (var.) castrațiune.

cloisonné

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. cloisonné)

1. I. (despre emailuri) lucrat potrivit unei tehnici care permite încastrarea emailului în metal.
2. II. tehnică de lucrare a emailului sau a pietrelor semiprețioase constând în încastrarea acestora într-o împletitură de metal, separând motive florale sau geometrice, policrome; obiect realizat după o astfel de tehnică.
3. (var.) cloazonat.

consolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. console)

1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc.
2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc.
3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.
4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină.

emasculație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émasculation)

1. emasculare, castrare.
2. impotență; slăbiciune.

încastrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. încastra)

1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.
2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.
3. (var.) incastrare.