Dictionar

castă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc.
2. (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică.
3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții.
 

castanietă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. castagnette, sp. castañeta)

1. (pl.) instrument muzical de percuție pentru acompanierea dansului și a muzicii, din două plăcuțe de lemn, care se prind de degete și, prin lovire, produc un sunet sec.
 

castaniu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT castaneus; badius
2. FR châtain
3. EN chestnut; maroon; castaneeous
4. DE kastanienbraun; rotbraun
5. RU кaштaновый
6. HU gesztenyebarna, vörösesbarna
 

castanoziom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kastanosëm)

1. pământ brun deschis sau castaniu, caracteristic solurilor de stepă uscată.
 

amixie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricție impusă membrilor unei colectivități de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeași castă, rasă, religie etc.
 

bedon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bedon)

1. (muz.) tobă mare.
2. ~ de Elveția = tobă cu două fețe care era lovită cu două bețe mici.
3. ~ de Biscaya = tobă mică bască prevăzută cu castaniete.
 

bolero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boléro, sp. bolero)

1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat.
 

castanoziom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kastanosëm)

1. pământ brun deschis sau castaniu, caracteristic solurilor de stepă uscată.
 

cupulifere

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. cupulifères)

1. (bot.) familie de plante al căror fruct este prevăzut cu o cupulă: fagul, stejarul, castanul; fagacee.
 

fagacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. fagacées)

1. (bot.) familie de arbori și arbuști din ordinul Fagales, cu frunze alterne și flori mici, unisexuate, dispuse în amenți, și cu fructele achene (reprezentanți: castanul, fagul, stejarul); cupulifere.