Dictionar

Rezultate principale (Catalizator.):

Catalizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. catalyseur)

1. substanţă care activează o reacţie chimică fără ca ea însăşi sufere modificări.

2. (fig.) persoană capabilă declanşeze la cei din jur reacţii consonante cu ale sale.


Rezultate secundare (Catalizator.):

Biocatalizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biokatalysator)

1. substanţă organică sintetizată de organismele vii care provoacă, favorizează procesele metabolice.


Activator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)

1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.

2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.

3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.


Cataliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.

2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.

3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.

4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).

5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).

6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.


Diastază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diastase)

1. (biochimie) ferment solubil, prezent în cantități mici în țesuturile vii, animale sau vegetale, unde acționează ca un catalizator biologic; enzimă.

2. (biochimie) substanță produsă prin germinarea diferitelor cereale, în special orz, și utilizată în special pentru fabricarea berii; amilază.

3. dezlipire accidentală a două părţi anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncţie.


Duroplast

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Duroplast)

1. material plastic macromolecular care, sub influenţa căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă într-o stare insolubilă ce nu se topeşte.


Hidroliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrolyse)

1. descompunere a unor compuşi prin acţiunea apei.

2. reacţie chimică între un compus organic şi apă, care se produce în prezenţa unui catalizator.


Promotor, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. promoteur, lat. promotor)

1. s. m. f. inițiator, animator al unei acțiuni.

2. s. n. substanță care pune în libertate radicali liberi, capabili inițieze o reacție în lanț; inițiator.

3. substanță care mărește eficacitatea unui catalizator.

4. agent care ar interveni în procesul cancerigen, accentuând dezvoltarea tumorilor.