cataractă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)

1. cascadă.

cataractă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta)

1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață.

cascadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cascade)

1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.

discizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discission, lat. discissio)

1. secționare.
2. (med.) incizie a capsulei cristalinului în operația de cataractă.

facomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phacomalacie)

1. (med.) ramolisment al cristalinului; înmuiere a cristalinului, de obicei rezultată dintr-o cataractă ușoară.

rapid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rapide, lat. rapidus)

1. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede.
2. foarte înclinat, pieptiș.
3. tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante.
4. s. n. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite.
5. sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată.
6. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș.
7. (geol.) cataractă.

zonuloliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. zonulolyse)

1. (oftalmologie) distrugerea zonulei Zinn de către o enzimă proteolitică, care permite extragerea mai ușoară a cristalinului în timpul operației de cataractă; desprindere a zonulei Zinn de cristalin sub acțiunea enzimelor.