Dictionar

Arbora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arborer, it. arborare)

1. a ridica sus, a înălţa drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).

2. a instala catargele la bordul unei nave.

3. (fig.) a afişa ostentativ o ţinută, o atitudine.


Arboradă

Parte de vorbire: s.
Origine: (arbor/et/ + -adă)

1. ansamblul catargelor şi vergelor unei nave.


Arbore

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)

1. copac.

2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.

3. catarg.

4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.

5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.

6. (inform.) graf orientat, aciclic.


Arboret

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. arboretum)

1. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori şi arbuşti şi destinat studiului condiţiilor lor de dezvoltare.

2. s. m. partea superioară a unui catarg.


Artimon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artimon, it. artimone)

1. catarg de la pupă al unei nave.


Banderolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderole, it. banderuola)

1. steguleţ (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărţi etc.

2. bandă de pânză care se poartă la braţ ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).