Dictionar

Rezultate principale (Catastrofă,):

Catastrofa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. catastropher)

1. a consterna, a descuraja.

2. a produce cuiva o catastrofă.


Catastrofă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)

1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.

2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.


Rezultate secundare (Catastrofă,):

Catastrofal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. katastrophal)

1. care naştere unei catastrofe; dezastruos, groaznic; catastrofic.


Calamitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calamité, lat. calamitas)

1. dezastru, catastrofă care loveşte o colectivitate.


Catastrofa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. catastropher)

1. a consterna, a descuraja.

2. a produce cuiva o catastrofă.


Catastrofic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catastrophique)

1. care provoacă sau poate provoca un dezastru, o catastrofă; catastrofal.

2. care are efecte comparabile cu cele ale unei catastrofe; catastrofal.

3. (fig.) care are efecte foarte grave; foarte dezagreabil.


Catastrofist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. catastrophist)

1. I. referitor la catastrofism; care anunță o catastrofă.

2. II. partizan al catastrofismului; persoană care anunță o catastrofă.

3. (antonim) gradualist.


Dezastru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désastre)

1. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate.


Dezastruos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désastreux)

1. care constituie un dezastru; catastrofal, groaznic.

2. (var.) dezastros.