Rezultate principale (Catastrofă,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. catastropher)
1. a consterna, a descuraja.
2. a produce cuiva o catastrofă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.
Rezultate secundare (Catastrofă,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. katastrophal)
1. care dă naştere unei catastrofe; dezastruos, groaznic; catastrofic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calamité, lat. calamitas)
1. dezastru, catastrofă care loveşte o colectivitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. catastropher)
1. a consterna, a descuraja.
2. a produce cuiva o catastrofă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catastrophique)
1. care provoacă sau poate provoca un dezastru, o catastrofă; catastrofal.
2. care are efecte comparabile cu cele ale unei catastrofe; catastrofal.
3. (fig.) care are efecte foarte grave; foarte dezagreabil.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. catastrophist)
1. I. referitor la catastrofism; care anunță o catastrofă.
2. II. partizan al catastrofismului; persoană care anunță o catastrofă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désastre)
1. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désastreux)
1. care constituie un dezastru; catastrofal, groaznic.
2. (var.) dezastros.