Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catégoriel)
1. referitor la categorii, care aparține unei categorii.
2. (lingv.) simbol ~ = simbol care reprezintă o categorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bantam)
1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.
2. (box) categoria „cocoş” (boxeri cu o greutate între 51 şi 54 kg).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. esthétique, gr. aisthetikos, aisthetike)
1. s. f. știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei.
2. s. n. art. ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică.
4. adj. care aparține esteticii, privitor la estetică; care privește frumosul, care corespunde cerințelor esteticii; frumos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nominal, lat. nominalis)
1. referitor la nume, pe nume; după nume; pe care e scris numele titularului; nominativ.
2. (ec.) valoare ~ă = valoare înscrisă cifric pe o acțiune, pe un bilet de bancă, timbru etc.
3. care figurează (numai) cu numele.
4. (gram.) care face parte, care ține de categoria numelui.
5. flexiune ~ă = declinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., gr. praxis)
2. categoria filozofică a practicii social-istorice.
3. acţiune organizată în vederea unui anumit scop.
Parte de vorbire: num. ord., adj.
Origine: (lat. primus)
1. num. ord., adj. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii.
2. (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite.
3. cel mai bun; cel mai însemnat etc.
4. de ~ rang = de calitate superioară.
5. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă.
6. ~-ministru = premier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. type, lat. typus)
1. s. n. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip.
2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc.
3. totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc.
4. caracter distinctiv, particularitate.
5. exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale.
6. s. m. f. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă.
7. (fam.) persoană de mare originalitate; individ, ins.