con 2
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cône, lat. conus)
Etimologie: (fr. cône, lat. conus)
1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă.
2. ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață.
3. fructul coniferelor.