Dictionar

 

catolicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (catolic + -esc)

1. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; catolic, (înv. și reg.) papistășesc.
 

catolicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (catolic + -ește)

1. în felul catolicilor, respectând regulile religiei catolice.
2. (var.) (înv. și reg.) papistășește.
 

catolici

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (pop.)  
Etimologie: (v. catolic)

1. a face treacă sau a trece la catolicism; a (se) catoliciza, (înv. și reg.) a (se) papistăși.
 

catolicime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (catolic + -ime)

1. totalitate a catolicilor, lumea catolică.
2. (var.) catolicitate, (înv. și pop.) papistășime.
 

catolicire

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (v. catolici)

1. trecere la catolicism, convertire (a cuiva) la catolicism; catolicizare, catolizare.
 

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 
 
 
 

advent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.
2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.