Dictionar

catolicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (catolic + -esc)

1. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; catolic, (înv. și reg.) papistășesc.
 

catolicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (catolic + -ește)

1. în felul catolicilor, respectând regulile religiei catolice.
2. (var.) (înv. și reg.) papistășește.
 

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

aggiornamento

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aggiornamento)

1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiționale a catolicismului la cerințele societății contemporane.
 

antependiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antependium)

1. (în bisericile catolice) piesă de stofă decorată, aplicată pe partea din față a mesei altarului.
 

antipapism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipapisme)

1. stare a bisericii catolice condusă de un antipapă.
 

augustinian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. augustinien)

1. adj. referitor la Sf. Augustin.
2. adj., s. m. f. (călugăr) aparținând unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin.
 

baptisteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. baptisterium, fr. baptistère)

1. bazin de înot în termele antice.
2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare.