OK
X
aggiornamento
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. aggiornamento)
1.
politică
a
bisericii
romano-catolice
de
readaptare
a
doctrinei
tradiţionale
a
catolicismului
la
cerinţele
societăţii
contemporane.
catolic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
1.
I.
care
aparține
catolicismului,
privitor
la
catolicism;
papistășesc.
2.
referitor
la
religia
creștină
și
la
biserica
condusă
de
papa
de
la
Roma.
3.
II.
adept
al
catolicismului;
papistaș.
4.
persoană
care
aparține
religiei
catolice.
5.
(antonime)
necredincios,
păgân.
neocatolicism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. néo-catholicisme)
1.
doctrină
a
catolicismului,
„modernizată”
prin
introducerea
unor
teze
menite
să
apropie
şi
să
adapteze
vechile
principii
şi
teorii
ale
catolicismului.
papolatru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. papolâtre)
1.
nume
dat
partizanilor
fervenţi
ai
papei
sau
ai
catolicismului
de
către
disidenţi.
puseism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. puseyisme)
1.
curent
în
biserica
anglicană,
care
cerea
să
fie
restabilite
ceremoniile
catolice
şi
unele
dogme
ale
catolicismului.
ultramontanism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ultramontanisme)
1.
curent
extremist
în
cadrul
catolicismului,
apărut
în
sec.
XV,
care
susţinea
infailibilitatea
şi
puterea
nelimitată
a
papei
în
chestiunile
bisericeşti
şi
laice.
2.
(antonim)
galicanism.