Dictionar

Catolicit, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n. (pop.)
Origine: (v. catolici)

1. adj. catolicizat.

2. s.n. catolicizare.


Catolicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicité)

1. caracter catolic, universal.

2. totalitatea credincioşilor catolici.


Catolicime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (catolic + -ime)

1. totalitate a catolicilor, lumea catolică.

2. (var.) catolicitate, (înv. și pop.) papistășime.


Catolicizat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. catoliciza)

1. adj. care a trecut sau a fost făcut treacă la catolicism; (pop.) catolicit, (înv.) catolnicit, (înv.) papistășit.

2. s.n. catolicizare.