OK
X
catoliciza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. catholiciser)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
converti
la
catolicism.
catolicizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. catholicisant)
1.
care
este
aproape
de
catolicism.
2.
devenind
catolic,
convertind
la
catolicism.
catolicizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. catoliciza)
1.
acțiunea
de
a
(se)
catoliciza.
2.
trecere
la
catolicism,
convertire
(a
cuiva)
la
catolicism.
catolicizat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (v. catoliciza)
1.
adj.
care
a
trecut
sau
a
fost
făcut
să
treacă
la
catolicism;
(pop.)
catolicit,
(înv.)
catolnicit,
(înv.)
papistășit.
2.
s.n.
catolicizare.
catoliza
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (sp. catolizar)
1.
a
trece
la
religia
catolică;
a
face
catolic
sau
mai
catolic.
2.
a
se
apropia
de
catolicism;
a
se
converti
la
catolicism.
3.
(sinon.)
a
(se)
catoliciza.
catolici
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (pop.)
Etimologie: (v. catolic)
1.
a
face
să
treacă
sau
a
trece
la
catolicism;
a
(se)
catoliciza,
(înv.
și
reg.)
a
(se)
papistăși.
catolicire
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (v. catolici)
1.
trecere
la
catolicism,
convertire
(a
cuiva)
la
catolicism;
catolicizare,
catolizare.
catolicit, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n. (pop.)
Etimologie: (v. catolici)
1.
adj.
catolicizat.
2.
s.n.
catolicizare.
catolicizat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (v. catoliciza)
1.
adj.
care
a
trecut
sau
a
fost
făcut
să
treacă
la
catolicism;
(pop.)
catolicit,
(înv.)
catolnicit,
(înv.)
papistășit.
2.
s.n.
catolicizare.
catolicizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. catoliciza)
1.
acțiunea
de
a
(se)
catoliciza.
2.
trecere
la
catolicism,
convertire
(a
cuiva)
la
catolicism.