Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quatrain)
1. strofă (poezie) de patru versuri; tetrastih.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pantoum)
1. poezie lirică în formă fixă, în care al doilea şi al patrulea vers dintr-un catren formează primul şi al treilea vers din catrenul următor şi care dezvoltă paralel două serii de imagini, două teme distincte şi contrastante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rondel, it. rondello)
1. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene şi o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al şaselea, versul întâi revenind şi în încheiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rondeau)
1. poezie cu formă fixă, în Franţa în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren şi o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonnet, it. sonetto)
1. poezie lirică cu formă fixă, din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrăţişată şi două terţine cu rima liberă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. sonnettiste, it. sonettista)
1. autor de sonete (scurtă compoziție poetică alcătuită, în forma ei tipică, din paisprezece versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rimă alternată sau încrucișată și în două terține cu rimă variabilă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. tetrastichus, gr. tetrastikhos)
1. (despre strofe) de patru versuri; catren.