Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. causalisme)
1. concepţie filozofică fundată pe cauzalitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. causaliste)
1. I. referitor la cauzalism, doctrină conform căreia știința caută cauze și nu doar antecedente.
2. se spune despre o persoană care susține cauzalismul.
3. II. adept al cauzalismului, persoană pentru care cea mai importantă relație în analiza fenomenelor este cea de cauză și efect.