autopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopsie)

1. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie.

metonimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. métonymie, lat., gr. metonymia)

1. figură de stil, constând în inversarea cauzei prin efect, a abstractului prin concret, a noțiunilor morale prin cele fizice etc. și invers.
2. procedeu lingvistic care constă în înlocuirea unui cuvânt cu un alt cuvânt care menține o relație logică cu primul, de exemplu un obiect prin materialul său, un conținut prin containerul său, partea prin întregul etc.

pertinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pertinent, lat. pertinens)

1. (jur.) care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit.
2. convenabil, nimerit; judicios.
3. (despre elemente lingvistice) dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat.
4. (despre elemente fonice) care permite diferențierea semnificațiilor.
5. (inform.; despre o informație, un document) care satisface cerințele obiective de informare ale unui beneficiar.

recurență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. récurrence)

1. însușirea de a fi recurent; repetiție, revenire, reîntoarcere.
2. reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă.
3. (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți.
4. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet.
5. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul.