OK
X
precauție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. précaution, lat. praecautio)
1.
atitudinea
celui
precaut;
prevedere,
băgare
de
seamă,
prudență,
circumspecție.
cauțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. caution, lat. cautio)
1.
sumă
de
bani
sau
obiecte
prin
care
cineva
garantează
îndeplinirea
unei
obligații;
garanție.
2.
sumă
de
bani
depusă
pentru
lăsarea
în
libertate
a
unui
infractor
pe
timpul
procesului
penal.
3.
(var.)
cauție.
circumspecție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonspection, lat. circumspectio)
1.
atitudine
circumspectă;
precauție,
prudență,
rezervă.
pilota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. piloter)
1.
tr.
a
conduce
o
(aero)navă,
o
locomotivă,
o
mașină
etc.
ca
pilot.
2.
a
conduce
un
vehicul
sau
o
navă
în
condiții
speciale.
3.
(fig.)
a
dirija,
a
călăuzi,
a
ghida.
4.
(fig.;
despre
o
știință)
a
orienta
o
disciplină
prin
noțiunile
și
metodele
proprii.
5.
intr.
(despre
nave,
trenuri)
a
merge
mai
încet,
cu
precauție,
datorită
nesiguranței
drumului.
premuniție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prémunition, lat. praemunitio)
1.
stare
de
imunitate
la
orice
nouă
infecție
bacteriană
sau
virală
a
unui
organism
deja
infectat.
2.
figură
de
stil
de
ordin
retoric
constând
într-o
precauție
menită
să
pregătească
auditoriul
față
de
ceea
ce
ar
putea
să-i
displacă.
prevedere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (prevedea)
1.
faptul
de
a
prevedea.
2.
(pl.)
măsuri,
dispoziții
cuprinse
într-un
act
normativ,
într-un
tratat
etc.,
care
trebuie
respectate.
3.
~i
sociale
=
sistem
de
măsuri
privind
acordarea
de
asistență
socială
persoanelor
care
și-au
pierdut
capacitatea
de
muncă.
4.
prudență,
precauție.
prevenitor, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. adv.
Etimologie: (preveni + -tor)
1.
I.
plin
de
solicitudine;
îndatoritor,
politicos,
amabil.
2.
II.
(tehnologie)
~
de
erupție
=
dispozitiv
care
se
montează
la
gura
unei
sonde
pentru
a
preveni
o
eventuală
erupție
nedorită.
3.
III.
cu
precauție.