Dictionar

Rezultate secundare (Cavalerie):

Cavalerie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cavalleria, fr. cavalerie)

1. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin.


Cavalerie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaleriia, fr. cavalerie)

1. armă tactică şi strategică folosind calul ca mijloc de deplasare şi de luptă.


Ală

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ala)

1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.


Catafract

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataphracte)

1. s. n. platoşă grea, din diferite materiale, pentru om şi pentru cai.

2. s. m. oşteni ai cavaleriei grele înzăuaţi, împreună cu caii lor, în astfel de platoşă.


Cavalerist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. кавалерист)

1. cel care servește în cavaleria militară; militar din cavalerie.


Divizion

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. divizion, fr. division)

1. subunitate de artilerie sau de cavalerie din mai multe baterii sau escadroare.

2. unitate de nave militare cu aceeaşi destinaţie.


Escadron

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. eskadron, fr. escadron)

1. s. n. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei.

2. unitate a armatei americane a aerului.


Hiparh 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hipparque)

1. (în Grecia antică) comandant al unei unităţi de cavalerie.