Rezultate secundare (Cavalerie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cavalleria, fr. cavalerie)
1. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaleriia, fr. cavalerie)
1. armă tactică şi strategică folosind calul ca mijloc de deplasare şi de luptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ala)
1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataphracte)
1. s. n. platoşă grea, din diferite materiale, pentru om şi pentru cai.
2. s. m. oşteni ai cavaleriei grele înzăuaţi, împreună cu caii lor, în astfel de platoşă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. кавалерист)
1. cel care servește în cavaleria militară; militar din cavalerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. divizion, fr. division)
1. subunitate de artilerie sau de cavalerie din mai multe baterii sau escadroare.
2. unitate de nave militare cu aceeaşi destinaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. eskadron, fr. escadron)
1. s. n. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei.
2. unitate a armatei americane a aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hipparque)
1. (în Grecia antică) comandant al unei unităţi de cavalerie.