Rezultate secundare (Cavitar.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavitaire)
1. (anat.) referitor la o cavitate, la o cavernă organică.
2. (despre corpuri) gol în interior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavicorne)
1. (despre animale) care posedă coarne cavitare, găunoase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caviforme)
1. în formă de cavitate anatomică; cavitar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concretion, lat. concretio)
1. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase în jurul unui corp străin; sinter.
2. formaţiune din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticule, lat. diverticulum)
1. formaţie anatomică în formă de sac sau buzunar care comunică cu un organ cavitar.
2. loc ascuns; cotlon, ungher.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulopexie)
1. fixare operatorie, într-o poziţie dorită, a diverticulului unui organ cavitar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ectasie)
1. (metr.) licenţă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă.
2. dilatare artificială a unui organ cavitar, a unui conduct sau vas sangvin.