Dictionar

Rezultate secundare (Cavitar.):

Cavitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavitaire)

1. (anat.) referitor la o cavitate, la o cavernă organică.

2. (despre corpuri) gol în interior.


Cavicorn, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cavicorne)

1. (despre animale) care posedă coarne cavitare, găunoase.


Caviform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caviforme)

1. în formă de cavitate anatomică; cavitar.


Concreţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concretion, lat. concretio)

1. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase în jurul unui corp străin; sinter.

2. formaţiune din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare.


Diverticul 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticule, lat. diverticulum)

1. formaţie anatomică în formă de sac sau buzunar care comunică cu un organ cavitar.

2. loc ascuns; cotlon, ungher.


Diverticulopexie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulopexie)

1. fixare operatorie, într-o poziţie dorită, a diverticulului unui organ cavitar.


Ectazie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ectasie)

1. (metr.) licenţă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă.

2. dilatare artificială a unui organ cavitar, a unui conduct sau vas sangvin.