cavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cavité, lat. cavitas)

1. gaură, adâncitură, spațiu gol, natural sau artificial, mai mult sau mai puțin larg, mai mult sau mai puțin adânc, închis sau nu, într-un corp solid.
2. (fizică) ~ rezonantă (numită uneori rezonator) = spațiu gol din interiorul unui solid în care o undă intră în rezonanță; această undă poate fi sonoră, luminoasă, ca în cazul unui laser, sau mai general electromagnetică.
3. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ.
4. (anat.) ~ generală = celom.
5. (antonime) bosă, protuberanță.

biconcavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (biconcav + -itate)

1. însușire de a fi biconcav.

cavitate; lojă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cavitas
2. FR creux; cavité; loge
3. EN hollow; cavity
4. DE Hohlraum; Höhlung; Höhle
5. RU полость
6. HU üreg, üreges rész, lyuk, vájat

concavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. concavité)

Exemplu de concavitate: fațada cinematografului Imax 3D (parcul de agrement Futuroscope din Franța)

1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.
3. (antonim) convexitate.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.

ANTRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. antro-, cf. lat. antrum, gr. antron „peșteră”)

1. „cavitate, scobitură, spațiu gol, antru; antral”.