cavitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavité, lat. cavitas)

1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid.
2. (anat.) spaţiu gol în interiorul organismului ori al unui organ.
3. ~ generală = celom.

biconcavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (biconcav + -itate)

1. însușire de a fi biconcav.

cavitate; lojă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cavitas
2. FR creux; cavité; loge
3. EN hollow; cavity
4. DE Hohlraum; Höhlung; Höhle
5. RU полость
6. HU üreg, üreges rész, lyuk, vájat

concavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. concavité)

1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.
3. (antonim) convexitate.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

ambroşaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.

ANTRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. antro-, cf. lat. antrum, gr. antron „peșteră”)

1. „cavitate, scobitură, spațiu gol, antru; antral”.