cazare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. caza)

1. acțiunea de a caza; instalarea cuiva într-o locuință (de obicei) provizorie; încartiruire, încartiruit.
2. (înv.) așezare a unui obiect în despărțitura sa.
3. punere a cuiva într-un post (care-i asigură traiul).
4. (sinon.) cazat.

cabană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabane)

1. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor.

extrasezon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hors-saison)

1. timpul din afara unui sezon; perioadă în care afluența turiștilor este scăzută, aceștia beneficiind de preț redus la cazare (și la transport).

hotel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hôtel)

1. local unde se închiriază pentru o perioadă scurtă, care se numără în nopți (sau ore), o cameră pentru a locui acolo și mai ales pentru a dormi acolo.
2. casă mobilată care are facilități de un anumit confort, și oferă călătorilor, contra cost, cazare, servicii și uneori mâncare.

pension

Parte de vorbire:  s.n. (în trecut)  
Etimologie: (fr. pension)

1. institut particular de învățământ de grad elementar și mediu.
2. instituție școlară de grad elementar sau mediu care asigură cazare și masă; internat, pensionat.
3. clădire unde se afla această instituție.
4. (var.) (înv.) pansion, (înv.) penzion, (înv.) pinzion.

recepție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réception, lat. receptio)

1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare.
2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer.
3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite.
4. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv.
5. ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale.
6. faptul de a primi un membru într-o societate (academică).
7. discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie.
8. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel.

hostel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (eng. hostel)

1. local de cazare peste noapte, cu dormitoare și facilități comune.
2. pensiune pentru tineret.