cazare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. caza)
Etimologie: (v. caza)
1. acțiunea de a caza; instalarea cuiva într-o locuință (de obicei) provizorie; încartiruire, încartiruit.
2. (înv.) așezare a unui obiect în despărțitura sa.
3. punere a cuiva într-un post (care-i asigură traiul).
4. (sinon.) cazat.