OK
X
cazarmat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (v. cazarma)
1.
cazarmare.
cazarmat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. cazarma)
1.
care
a
fost
așezat
în
cazarmă.
2.
care
a
fost
supus
unui
regim
(de
cazarmă
sau)
de
internat.
3.
(sinon.)
încazarmat.
cazarmament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. casernement)
1.
(înv.)
acțiunea
de
a
încazarma,
de
a
caza
sau
de
a
găzdui
oamenii
în
cazărmi;
starea
unei
persoane
încazarmate.
2.
ansamblul
efectelor
pentru
pat
care
se
dau
unui
militar
la
încazarmare;
(prin
analogie)
efecte
pentru
pat
date
unui
muncitor
pe
șantier.
cazarmare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. cazarma)
1.
așezare
a
cuiva
în
cazarmă.
2.
așezare
(a
unui
elev)
într-un
internat;
supunere
a
cuiva
la
un
regim
de
internat.
3.
(sinon.)
cazarmat,
încazarmare,
încazarmat.
cazarmat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. cazarma)
1.
care
a
fost
așezat
în
cazarmă.
2.
care
a
fost
supus
unui
regim
(de
cazarmă
sau)
de
internat.
3.
(sinon.)
încazarmat.