Dictionar

Cazarma

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (v. cazarmă)

1. a (se) așeza în cazarmă.

2. a pune (un elev) într-un internat; a supune unui regim de internat.

3. (sinon.) a (se) încazarma.


Cazarmă 2

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. kazarma)

1. ansamblu de clădiri construite special pentru instalarea unităților militare.

2. (prin ext.) soldați dintr-o cazarmă.

3. ~a echipajului = compartiment situat sub puntea unei nave de luptă, destinat odihnei echipajului.

4. (sinon.) casernă, casarmă.


Cazarmăgește

Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (cazarmagiu + -ește)

1. ca un cazarmagiu.


Cazarmagiu

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (cazarmă + -giu)

1. soldat care e de mult timp în cazarmă și care știe ce se învață sau cum se trăiește la cazarmă; deșcă.

2. (iron.) militar necioplit.


Cazarmament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. casernement)

1. (înv.) acțiunea de a încazarma, de a caza sau de a găzdui oamenii în cazărmi; starea unei persoane încazarmate.

2. ansamblul efectelor pentru pat care se dau unui militar la încazarmare; (prin analogie) efecte pentru pat date unui muncitor pe șantier.


Cazarmare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. cazarma)

1. așezare a cuiva în cazarmă.

2. așezare (a unui elev) într-un internat; supunere a cuiva la un regim de internat.

3. (sinon.) cazarmat, încazarmare, încazarmat.


Cazarmat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. cazarma)

1. cazarmare.


Cazarmament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. casernement)

1. (înv.) acțiunea de a încazarma, de a caza sau de a găzdui oamenii în cazărmi; starea unei persoane încazarmate.

2. ansamblul efectelor pentru pat care se dau unui militar la încazarmare; (prin analogie) efecte pentru pat date unui muncitor pe șantier.


Consemn

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. consigne)

1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziţie.

2. interzicere temporară a ieşirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu).


Consemna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consigner)

1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna.

2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizaţie de stat specializată.

3. a interzice ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau de pe navă.


Dormitor

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dormitorium)

1. cameră de dormit (într-o locuinţă, cazarmă, internat etc.).

2. mobilă din camera de dormit.


Infirmerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infirmerie)

1. local (încăpere) într-o cazarmă, într-un internat etc. unde se îngrijesc sau se examinează bolnavii.


încazarma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. encaserner)

1. a stabili ostaşii în cazarmă.

2. a consemna în cazarmă.