Dictionar

Carceră

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. carcer, it. carcere)

1. încăpere mică şi întunecoasă în închisori, cazărmi şi şcoli, în trecut, pentru detenţie temporară, sub un regim aspru, a celor pedepsiţi.


Cazarmament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. casernement)

1. (înv.) acțiunea de a încazarma, de a caza sau de a găzdui oamenii în cazărmi; starea unei persoane încazarmate.

2. ansamblul efectelor pentru pat care se dau unui militar la încazarmare; (prin analogie) efecte pentru pat date unui muncitor pe șantier.


Lavabou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lavabo)

1. lavoar.

2. chiuvetă de perete.

3. spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.).


Pavilion

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pavillion, germ. Pavillion)

1. mică construcție izolată, într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc.

2. corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, cazărmi, în stațiunile balneoclimaterice).

3. suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziții internaționale, prezentării exponatelor.

4. drapel care poartă semnele distinctive ale unui stat.

5. steag de pânză, de forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară.

6. partea în formă de cornet a unui receptor telefonic.

7. partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat.

8. cornet acustic.

9. partea exterioară, cartilaginoasă, a urechii.

10. partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine.

11. (herald.) ornament al unei steme, în formă de cort, deasupra mantoului și acoperind armoariile unui suveran.


Revier

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Revier)

1. spaţiul unei cazărmi, al unui lagăr sau al unei tabere militare.


Vorbitor, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.n.
Origine: (vorbi + -tor; III. fr. parloir)

1. I. care vorbește; care folosește limbajul articulat.

2. care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ.

3. care constituie o dovadă serioasă; care vorbește de la sine; evident, edificator, elocvent.

4. II. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.

5. persoană care povestește, care discută cu alții.

6. persoană care are darul de a vorbi frumos și liber în public; orator.

7. III. cameră specială în cămine, în cazărmi etc., destinată întrevederilor celor internați cu persoane venite din afară; parloar.

8. difuzor pentru amplificarea vocii.