Dictionar

Rezultate secundare (Ceartă,):

Altercație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. altercation, lat. altercatio)

1. ceartă aprinsă, în general de scurtă durată, care are loc între două sau mai multe persoane; dispută violentă; (înv.) altercațiune.


Capsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).

2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc.

3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărţi etc.

4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul iniţial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.

5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.


Contenţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contention, lat. contentio)

1. dezbatere

2. ceartă, dispută.

3. tensiune puternică a muşchilor, a nervilor sau a spiritului.

4. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.

5. procedeu de stăpânire forţată a bolnavilor psihici agitaţi; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenţii chirurgicale.


Discordie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. discordia)

1. dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă.


Discusiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discussion, lat. discussio)

1. dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestaţie.


Dispută

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispute)

1. dezbatere, discuţie aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă.

2. competiţie (sportivă).