Dictionar

ceară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cera
2. FR cire
3. EN wax
4. DE Wachs
5. RU воск
6. HU viasz
 

bitum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bitume, lat. bitumen)

1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc.
2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară.
 

cerapastel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cera- + pastel)

1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonașe de ceară, ulei și coloranți, se întărește cu timpul, păstrând toată strălucirea inițială a pigmentului colorant.
2. materia însăși.
 

cerat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérat, lat. ceratus)

1. medicament unguent pe bază de ceară și ulei.
 

cerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ceratus, după fr. ciré)

1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăblițe ~e = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli.
 

CERI-, CERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. céri-, céro-, cf. lat. cera, gr. keros)

1. „ceară”.
 

cerifer, -ă (1)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérifère)

1. (despre glandele albinelor sau despre vegetale) care este compus din ceară, care produce ceară; cerigen.