Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cæcal)
1. (anat.) referitor la cec, partea inițială a intestinului gros; care aparține cecului.
2. (anat.) apendice ileo-~ = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appendicite)
1. (med.) inflamarea apendicelui cecal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appendicostomie)
1. deschidere a apendicelui la piele şi crearea unui drenaj al conţinutului cecal.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. caecus „orb”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pérityphlite)
1. inflamaţie a peritoneului cecal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. typhlocolite)
1. colită cu localizare predominant cecală.