Dictionar

Rezultate secundare (Cel):

-CEL

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -cèle, cf. gr. kele „umflătură”)

1. „tumoare, hernie”.


Adenolimfocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénolymphocèle)

1. dilataţie a vaselor şi a ganglionilor limfatici.


Adipocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adipocèle)

1. hernie al cărei sac conţine ţesut gras.


Aerocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocèle)

1. formaţie tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.


Apendicocel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appendicocèle)

1. (med.) hernie a apendicelui (această patologie poate duce la complicații precum durerea, inflamația și, în unele cazuri, perforarea apendicelui, care necesită intervenție chirurgicală).


Artrocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthrocèle)

1. acumulare patologică de lichid în articulaţii.


Abaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.

2. care constituie un element al unei abaţii.

3. biserică = biserica principală a unei abații.

4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abductor

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.

2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.

3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.


Abiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Ablastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.

2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.