Rezultate secundare (Celebrare.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célébration)
1. acțiunea de a celebra; ceremonie în care un eveniment important din viața unui grup, unei persoane etc. este evidențiat, sărbătorit; celebrare.
Parte de vorbire: s.n. (pl. -e) || (pl. -uri)
Origine: (fr. orgiasme)
1. (antichitate) celebrare prin orgii a misterelor (în cultul lui Dionysos).
Parte de vorbire: s.
Origine: (semi- + centenar)
1. jumătatea unui centenar; împlinire a cincizeci de ani de la producerea unui eveniment; celebrarea acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. triumphare, fr. triumphe)
1. celebrare a victoriei în Roma antică, din intrarea solemnă în oraş a generalului biruitor, însoţit de armata sa, de captivi şi de prăzile făcute.
2. victorie, biruinţă (în război).
3. (fig.) succes moral, reuşită, izbândă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. celebrative)
1. care celebrează; despre, care se referă la sau se caracterizează prin celebrare (sărbătoare); făcut pentru a sărbători ceva sau cu ocazia unei sărbători.