Dictionar

Rezultate secundare (Celelalte.):

Anodinie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anodynie)

1. (med.) insensibilitate la durere, lipsă a durerii (păstrând însă celelalte sensibilități: tactilă, termică).


Aparteu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.

2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.


Arbore

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)

1. copac.

2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.

3. catarg.

4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.

5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.

6. (inform.) graf orientat, aciclic.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Aspectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspectif)

1. referitor la aspect; aspectual.

2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.

3. (artă) reprezentare = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.


Cartier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quartier)

1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.

2. comandament al unei mari unităţi militare.

3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.

4. loc unde este cantonată o armată; tabără.

5. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.

6. porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei.

7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.