Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. antibiose)
1. tip de relaţii între două sau mai multe specii de microorganisme în care una împiedică dezvoltarea celorlalte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (şi s. f.) = sunete de diferite înălţimi, a căror frecvenţă reprezintă un multiplu întreg al unei frecvenţe fundamentale; oscilaţie ~ă = oscilaţie a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în acelaşi raport.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atout)
1. carte de joc de culoare socotită în mod convenţional superioară celorlalte cărţi.
2. situaţie, element, poziţie care oferă un avantaj în plus.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambolage)
1. efectuare a unui carambol; atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard.
2. (var.) carambolaș, (învechit) carambolagiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kombinat, fr. combinat)
1. complex care reuneşte mai multe ramuri ale industriei şi în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc.
2. ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi.