Rezultate secundare (Celtica,):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. breton)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franţa).
2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. celtiste)
2. erudit care se ocupă de limba și istoria celtică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)
1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gallois)
1. (locuitor) din æara Galilor (/Wales/ - Marea Britanie).
2. (s. f.) limbă celtică vorbită de galezi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irlandais)
2. (s. f.) limbă celtică vorbită de irlandezi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oghamique)
1. (scriere celtică) cea mai veche cunoscută, întâlnită exclusiv în inscripţii în piatră sau lemn.