Dictionar

Rezultate secundare (Celtica,):

Breton, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. breton)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franţa).

2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.


Celtist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. celtiste)

1. specialist în celtistică.

2. erudit care se ocupă de limba și istoria celtică.


Centum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)

1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).


Galez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gallois)

1. (locuitor) din æara Galilor (/Wales/ - Marea Britanie).

2. (s. f.) limbă celtică vorbită de galezi.


Irlandez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irlandais)

1. (locuitor) din Irlanda.

2. (s. f.) limbă celtică vorbită de irlandezi.


Ogamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oghamique)

1. (scriere celtică) cea mai veche cunoscută, întâlnită exclusiv în inscripţii în piatră sau lemn.