Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brittonique)
1. referitor la populaţiile celtice din Marea Britanie, către mileniul I a. Chr.
2. (s. f.) ramură a limbii celtice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. celtisme)
1. ansamblu de caractere proprii celţilor.
2. expresie proprie limbii celtice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. clan)
1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.
2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; gintă, trib.
3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind să se răspândească.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. italo-celtique)
1. limbi ~ce = grup de limbi din familia indo-europeană cuprinzând limbile italice (latina şi limbile romanice, osco-umbriana) şi limbile celtice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néo-celtique)
1. (despre unele limbi moderne) derivat din limbi celtice.