Dictionar

Rezultate secundare (Celuilalt.):

Analogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analogie, lat. analogia)

1. corespondenţă, asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc.

2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta şi un alt sistem cunoscut.

3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage.

4. (jur.) metodă de soluţionare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător.

5. asemănare parţială de formă, sau de conţinut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt.


Bioxid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioxyde)

1. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid.

2. ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanţelor organice, de fermentaţie etc.


Bipătrat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. bicarré)

1. (despre ecuaţii algebrice) care conţine necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt.


Crosing

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. crossing)

1. construcţie care asigură încrucişarea subterană a doi curenţi de aer unul deasupra celuilalt, în galeria unei mine.


Procustianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (procustian + -ism)

1. confruntare între doi termeni care se măsoară, definindu-se reciproc, unul prin mărimea celuilalt.


Reciproc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réciproque, lat. reciprocus)

1. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt.

2. (mat.) ecuație = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți ~e = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt.

3. (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual.