abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenței reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).