anafază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.

apocrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apocrine)

1. (glandă) care, o dată cu secreția, elimină și o parte a celulei.

biosinteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biosynthèse, engl. biosynthesis)

1. sinteză a unui compus organic la nivelul celulei vii.

blastoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastolyse)

1. distrugere a celulei reproducătoare.

celular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cellulaire)

1. adj. de natura celulei (1); format din celule.
2. teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor.
3. regim ~ = regim special în închisori.
4. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate.
5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).

centrozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centrosome)

1. organit citoplasmatic în centrul celulei, care intervine în mitoză.