Dictionar

celuloză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cellulose)

1. polizaharidă, constituent esențial al membranei celulare a plantelor; materie organică vegetală.
2. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză.
 

celuloza

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cellulosa
2. FR cellulose
3. EN cellulose
4. DE Zellulose; Zellstoff
5. RU целлюлозa; клетчaткa
6. HU cellulóz
 

acetilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza.
 

alcaliceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalicellulose)

1. derivat alcalin al celulozei, la fabricarea viscozei.
 

hemiceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémicellulose)

1. amestec complex de polizaharide, împreună cu celuloza și lignina, în pereții celulelor vegetale.
 

hemiceluloză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hemicellulosa
2. FR hémicellulose
3. EN hemicellulose
4. DE Hemizellulose
5. RU rемицеллюлозa
6. HU hemicellulóz
 

hidroceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocellulose)

1. produs prin hidroliza parțială a celulozei, sub acțiunea acizilor minerali.
 

lignoceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lignocellulose)

1. substanță constituită din lignină și celuloză.
 

acetilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza.
 

acetobutirat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acétobutyrate)

1. (chimie) un amestec de acetat și butirat.
2. (chimie) ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc.
 

amilobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylobacter)

1. bacterie anaerobă care atacă amidonul, zahărul și celuloza, producând acidul butiric.
 

anticlor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antichlore)

1. substanță care fixează clorul, la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii.
 

barată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baratte)

1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale.
2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză.
 

bemberg

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bemberg)

1. fir de mătase artificială obținut prin extruderea soluției de celuloză.
2. țesătură realizată din acest fir, un înlocuitor mai puțin costisitor și versatil pentru mătasea naturală.
3. țesătură imprimată, pentru lenjerie.