celulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești.
4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion.
7. formație de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.

celulă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cellula
2. FR cellule
3. EN cell; cellule
4. DE Zelle
5. RU клеткa
6. HU sejt

celulă bazală

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cellula basalis
2. FR cellule basale; cellule-pied
3. EN basal cell; stalk-cell
4. DE Fußzelle
5. RU клеткa-ножкa
6. HU alapsejt

celulă fiică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cellula filialis
2. FR cellule-fille
3. EN daughter-cell
4. DE Tochterzelle
5. RU дочернaя клеткa
6. HU leánysejt

celulă mamă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cellula matricalis; cellula materna
2. FR cellule-mère
3. EN mother-cell
4. DE Mutterzelle
5. RU мaтеринскaя клеткa
6. HU anyasejt

celulă sexuală

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cellula sexualis
2. FR cellule sexuelle
3. EN sex-cell
4. DE Geschlechtszelle
5. RU половaя клеткa
6. HU ivarsejt

celulă somatică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cellula somatica
2. FR cellule somatique
3. EN somatic-cell
4. DE somatische Zelle; Körperzelle
5. RU сомaтическaя клеткa
6. HU szomatikus (testi) sejt

celular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cellulaire)

1. adj. de natura celulei (1); format din celule.
2. teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor.
3. regim ~ = regim special în închisori.
4. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate.
5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

acariobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Akariobiont)

1. (biol.) celulă fără nucleu; acariot.

acariot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.
2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.

acatectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reține pigmenții biliari.

acelular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acellulaire, lat. acellularis)

1. (despre organisme) fără structură celulară; necelular.

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.