Dictionar

celtic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. celtique, lat. celticus)

1. referitor la celți, al celților.
2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți.
 

celtism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. celtisme)

1. ansamblu de caractere proprii celților.
2. expresie proprie limbii celtice.
 

celtist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. celtiste)

1. specialist în celtistică.
2. erudit care se ocupă de limba și istoria celtică.
 

celtistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (celt + -istică)

1. studiul civilizației și culturii celților.
 

celțiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. celtium)

1. (chimie) numele propus inițial pentru elementul chimic cu număr atomic 72, numit acum hafniu.
 

bard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barde, lat. bardus)

1. poet și cântăreț la celți.
2. poet eroic și liric.
 

breton, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. breton)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franța).
2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.
 

britonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brittonique)

1. referitor la populațiile celtice din Marea Britanie, către mileniul I a. Chr.
2. (s. f.) ramură a limbii celtice.
 

carnyx

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., celt. carnyx)

1. trompetă de forma unui animal cu gura căscată, la celți.
 

celtic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. celtique, lat. celticus)

1. referitor la celți, al celților.
2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți.
 

celtism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. celtisme)

1. ansamblu de caractere proprii celților.
2. expresie proprie limbii celtice.